Povestea Mese Tea – cum s-a născut ideea unui ceai de plante creativ

"Mama mea a dus mai departe cunoștințele lui Ilonka Mama și, mai târziu, când era deja unul dintre directorii de rang înalt ai HERBÁRIA, a participat cu succes la dezvoltarea multor produse, dintre care mai multe sunt comercializate și astăzi." [...] "După mai multe ocolișuri, și tatăl meu și-a găsit un loc de muncă la HERBÁRIA, ca reprezentant de vânzări." (Ádám)

L-am întrebat pe Fejes Ádám despre povestea Mese Tea. Părinții lui au adus în familia de ceaiuri cunoștințele lor de specialitate despre plante, soția lui a realizat grafica, iar el a scris poveștile. 

Povestește-ne câteva lucruri despre voi, Ádám. Cine sunteți și de unde a venit ideea Mese Tea?

Sunt Fejes Ádám. Împreună cu soția mea am visat și am creat Mesetea. Următoarele cuvinte îi aparțin lui Ferenc Móra, dar exprimă perfect și dragostea noastră pentru ceaiurile noastre:

„... Am ajuns ceva mai departe decât să văd în trandafir doar frumosul, în spanac doar ceea ce este neplăcut și în stejarul turcesc doar lemn bun de foc. Am ajuns să iubesc iarba, copacii și florile înaintea oamenilor și, cu siguranță, voi păstra prietenia cu ele până când nu voi mai avea altceva de făcut decât să trimit mesaje de sub pământ prin inul sălbatic cu ochi albaștri și macii care râd în roșu. Când nu mă vede nimeni, și astăzi mângâi scoarța plopului cu o mână blândă și iubitoare, și simt caracterul stejarului măreț, cu trunchiul negru, care își lasă chiar și ghindele să cadă la fel de tăcut precum un aristocrat din naștere lasă să cadă un cuvânt. 

Da, încă din copilărie știu că arborii și florile, viiile trestii și mușchii de culoarea bobocilor de gâscă, care trăiesc pe acoperișurile moarte de stuf, au suflet. Voi mai spune ceva: și plantele au inteligență, mai veche decât cea a omului, căci au în spate cu câteva milioane de ani mai multă experiență și înțelepciune decât noi.

Minunile iubirii din lumea plantelor, în care pețitoarele molii, albine și tot felul de insecte joacă un rol important, sunt bine cunoscute. Imaginația omenească nu poate ține pasul. Imaginația plantelor este mult mai bogată. Au inventat totul – numai morala nu. Dacă iubirea salviei, iasomiei și liliacului este mai frumoasă decât cea a oamenilor, este greu de hotărât, dar biologic nu există nicio diferență între ele!”

Galeria de imagini Mese Tea

Povestea Mesetea este o poveste de familie. Totul a început când mama și tatăl meu s-au căsătorit în 1972. Amândoi au absolvit Universitatea de Horticultură din Kecskemét, astfel încât devotamentul lor față de plante a stabilit încă din tinerețe direcția întregii lor vieți. În anii ’90, amândoi au ajuns la Herbária: mama mea, Momó, ca manager de rang înalt, iar tatăl meu, Péter, ca reprezentant de vânzări. 

De unde au părinții tăi atât de multe cunoștințe despre plante?  

Afacerea cu ceaiuri de plante se bazează pe cunoaștere și încredere. Este nevoie de ambele pentru ca oamenii să aibă încredere în ceaiurile din plante. Părinții mei preparau amestecuri de ceaiuri de plante deja verificate, cunoscute și folosite de mult timp în medicina populară iar datorită seriozității, onestității și cunoștințelor lor profesionale incontestabile, partenerii au dezvoltat rapid o loialitate pe termen lung față de ei. Cultivarea, îngrijirea și prelucrarea plantelor au fost prezente permanent în viața și munca părinților mei.

Mama mea a dus mai departe cunoștințele lui Ilonka Mama și, mai târziu, când era deja unul dintre directorii de rang înalt ai HERBÁRIA, a participat cu succes la dezvoltarea multor produse, dintre care mai multe sunt comercializate și astăzi.

Tatăl meu și-a petrecut toată copilăria în natură, înconjurat de berze, broaște și flora și fauna sălbatică a zonelor inundabile din sudul Marii Câmpii. De aici provine dragostea lui pentru natură, care l-a condus direct la Universitatea de Horticultură din Kecskemét, unde mai târziu, la fel ca mama mea, a obținut diploma de inginer horticultor. După mai multe ocolișuri, și tatăl meu și-a găsit un loc de muncă la HERBÁRIA, ca reprezentant de vânzări.

Cum ați ajuns tu și soția ta în lumea ceaiurilor de plante?

Cum am ajuns noi, artiști ai dansului, în lumea ceaiurilor de plante?

Și noi avem doi copii mici, care între timp nu mai sunt chiar atât de mici, și, bineînțeles, la fel ca toți copiii care merg la școală și grădiniță, și ei s-au confruntat cu tot felul de tuse, nas curgător și alte neplăceri. Într-o privință ne era ușor, pentru că datorită părinților mei aveam întotdeauna acces fără probleme la cele mai diverse amestecuri de ceaiuri. Dar partea ușoară se termina odată ce soția mea prepara ceaiurile. Următorul pas ne crea adesea dificultăți chiar și nouă, pentru că ceaiurile își pot îndeplini rolul numai dacă sunt băute. Și exact acolo ne loveam de obstacole. Cei mai mulți copii nu beau cu plăcere ceaiuri care au un gust neobișnuit pentru ei, mai ales dacă și numele sună străin. Ce copil vrea să bea un ceai numit Szárazköhögés, nu-i așa?  Atunci ne-a venit ideea să dăm amestecurilor de ceai nume desprinse din povești, în speranța că fetițele vor bea mai cu plăcere ceaiul Hercegnő, iar băieții ceaiul Királyfi. După ce am început să le dăm copiilor noștri ceaiuri de poveste, era firesc să le spunem și povești care să le însoțească. Așa ne-am dat seama că o ceașcă de ceai însoțită de o poveste este mult mai plăcută și mai ușoară decât să îi poruncești pur și simplu copilului să bea ceaiul.

Așa că am scris povești pentru ceaiurile noastre, deoarece sperăm că, dacă un copil se poate identifica cu un personaj de poveste și dacă plantele devin mai apropiate de el, va fi mai dispus să bea ceaiul. În același timp, prin intermediul poveștilor poate afla informații despre plante într-un mod jucăuș și distractiv.

Adrienn și Ádám – creatorii Mese Tea

De unde au venit ideile pentru personaje?

Am creat personajele poveștilor pornind de la ingredientele amestecurilor de ceai și sperăm ca, într-un mod distractiv, să stimulăm puțin mândria copiilor, astfel încât, asemenea eroilor din povești, să arate că și ei pot și că sunt într-adevăr în stare să bea acel ceai! Cărțile de povești conțin și desene de colorat, cu ajutorul cărora copiii pot transforma personajele în unele unice, în propriul lor stil.

Eu am scris poveștile, iar soția mea a desenat ilustrațiile. Astfel, având în vedere că părinții mei au creat amestecurile de ceai, iar eu și soția mea am creat împreună poveștile și desenele, putem vorbi cu adevărat despre Mesetea ca despre un produs de familie realizat pe baza cunoștințelor mai multor generații.

 

La finalul poveștii noastre, Ferenc Móra se potrivește din nou:

Nu aș putea spune cine este autorul, dar un cercetător al Asiei a notat că triburile nomade din stepele turanice se adună o dată pe generație pentru o sărbătoare în jurul unui uriaș tamarisc, atunci când ploile calde de primăvară fac să răsară anemone chiar și din nisipul mort, iar mulțimi de oameni forfotesc în jurul copacului magic. Poporul stepei sărbătorește, iar această sărbătoare o numește Sărbătoarea Copacului Viu... „Priviți, copacul viu!” spun bătrânii celor tineri, așa cum li s-a spus și lor când erau tineri, și îi udă rădăcinile cu ofrande de băutură, iar șamanii cântă în cinstea lui, și înainte de a-și strânge iurtele pentru a porni din nou prin deșerturile fără copaci, taie ramuri din copacul viu pentru a le lua cu ei în peregrinările lor, ca amintire a puterii creatoare a naturii. Totuși, aproape că cred că omul nu va putea niciodată să recupereze diferența care îl desparte de plantă – și nu în avantajul omului. Există inteligență umană, desigur că există, dar la ce folosește dacă omul nu are minte când vine vorba de el însuși? Pentru ceea ce își face omul astăzi lui însuși, într-adevăr nu a meritat să devină om.